Munnizza

C'é picca chi fari, fra poco arriveranno le mie vacanze Siciliane.
Giá sentu lu fetu e mi si arrizzanu li carni a pinsarici.

Como s'avissi na sfera di cristallu,
mi pozzo immaginari li attimi di rimpatriu na me terra.

Mancu a scinniri di l'aereo e sugnu cuntentu comu un acirduzzu di primavera,
scinnuto l'aria cauda mista a cherosene, mi fa le reverenze e lu suli m'astira la peddi.

Sospiro e lu caudu si fa spazziu in mezzu a li pulmuna friddi dell'area condizionata.

Mi mollo a pigghiari i bagagli, e lo spirito di sopravivenza dettu servargiume
comincia a crisciri dintra di mia.

Lottare per avere u me bagliaglio,
mentre a mia taliata tagghia tutti chiddi ca un sannu stare luntanu un metru e mezzu.

L'antri lu sannu, e iu lu sacciu, ni capimmu.
Mi sentu compreso.

Na vota pigliati i bagagli e arrinsittati nu carrellu, incuminciu a ammasare.
Fazzu li curve tra li porti automatiche pi farici a capiri a me zita ca iu sugnu do postu.

Appena attraversatu du varcu in tinuta stagna individuu u primu bar e mi mollo supra u bancuni comu si fussi statu no Sahara pi cinqu misi.

Due chiacchiere cu u barista, pa'arripighiari u Sicilianu.
E subito mi sentu a Casa.

I primi interazioni su chiddi ca mi fanniu chiù chinu di pettu.
I commerciati e travagghiaturi sunnu di cori e contenti,
ka ta'arrispigghia si vivi u restu da to vita nu paisi dei Tulipani.

Piglio la macchina e puntu pi farimi a strata di casa.

U suli mi caudia, sugnu ka me famigghia na me terra.
Sugnu cuntentu.

Pero comu nei chiú banali romanzi,
il nemicu ka arruvina a festa unna ammanca mai.

Munnizza.

Giá la sentu e un sugnu mancu partutu.

A nesceri dall'Aereoporto giá ci su na para di cassonetti ca stiripanu.
Poi quannu mi mettu sull'Autostrata, sacchetti comu balli, u Far West, vah.

Man manu m'avvicinu a li paisi nichi o ranni, l'intensitá aumenta paro paro.

Quannu finisciu li strati di campagna, a supecchiu una o chiu discariche.

Quannu mi fazzu na passiata na spiaggia:
li buttiglie, li vassoi di rosticceria, li sacchetti,
la carta stagnola, lu poliestere, la rota di tratturi,
li piatti e li pusati di carta (ma picchí dicemu di cartá?).

E iu n'atra vota co sacchettu,
a cogghiere munnizza, n'atra vota a capiri unni iccarla,
n'atra vota a vidirla a ogni portuso,
n'atra vota a giustificare alla zita d'Olanda ca unne normale
n'atra vota a esseri incazzatu.

Picchi u problema accussi accanusciutu,
banalmente giá gestionato nel resto di Europa,
sulu in Sicilia diventa un problema irrisorvibile?

Le cose in Sicilia si fannu a Muzzu.
C'é picca di fari.

Tutti ci mancianu ma mancu mezzu voli pagari.
E si li cosi vannu mali, ci manciamu chiassa.

Unni u disservizziu e nu ricattu, nu pizzu,
picchi chiddu ca t'aspetta lu agghiri sempri a dumannari.

N'atru alla fine ni piace farini accanusciri pi moriri di vriogna.

Picchi comu a terra nostra un ci nne va.
Picchi u sulu ca avemu su ponnu nzugnari va.
Picchi lu mari ca avemu…
Picchi, picchi, picchi…

A parole avemu l'oru,
ma picchi stu oru unnu scitilla?